Timpul ne este cel mai crud dușman, dar și cel mai de preț aliat. Astăzi, așa cum spune marele Marin Preda, nu mai are răbdare cu nimeni. Am întrat într-o criză existențială profundă, în care sufletele aleargă haotic fără direcție, într-o lume în care adevărul de ieri nu mai este cel de azi, o lume în care nu ne mai găsim locul, liniștea și sensul.
Fibra societății s-a destrămat celulă cu celulă, dragostea a fost înlocuită de ură, rușinea a dispărut de mult, iar demnitatea a devenit un arhaism. Pe de altă parte, timpul ne cizelează, ne șlefuiește colțurile din suflet și, chiar dacă lasă cicatrici, ne maturizează. Timpul ne ajută să cernem, să distingem iadul de rai, răul de bine, falsitatea de iubirea dezinteresată.
Așa cum spunea și Irina Binder: „Sunt oameni care, deși te însoțesc, nu înseamnă că îți sunt alături. Sunt oameni care, deși îți sunt alături, nu înseamnă că sunteți împreună. Sunt oameni care, deși te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deși te ascultă, nu te înțeleg și nu le pasă. Sunt oameni care, deși te privesc nu te văd. Sunt oameni care deși de văd, nu te cunosc. Sunt oameni care, deși îți sunt alături, sunt foarte departe de tine. Sunt oameni care, deși te mângâie și te îmbrățișează, nu te iubesc. Sunt oameni care, deși te însoțesc pe drumul tău și îți fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri”, așadar, eu vă recomand să fiți atenți la cei pe care îi lăsați să vă acompanieze în această călătorie scurtă și cu un singur sens, la capătul căreia, când va dori el, timpul va pune stop.
Uneori, din prea multă dragoste față de cei din jurul nostru, dăm prea mult din sufletele noastre unor indivizi care nu merită și care ne calcă pe inimi, cu bocancii plini de noroi. Dar să nu privim în urmă cu mânie, ci cu speranță către viitor. Cred cu tărie că încă mai există oameni care se ghidează după principii solide precum cinstea, care pun înainte de orice datoria față de cei din jurul lor, și care, cu iubire privesc către maica România.
Sun convinsă, dragii mei telespectatori, ca putem schimba această țară. Este drept că ma uit pe stradă și vă mărturisesc că am obiceiul să mă uit la oameni, la expresiile lor. Prea puține zâmbete observ de ceva timp, mult prea multă încruntare, stres, fețe posomorâte, suflete înlănțuite în dureri și necazuri. Fiecare cu ale lui, afundat în sinele său, fără energia de a gândi mai departe de aici și acum. Și știți de ce suntem așa? Pentru că am fost spălați pe creier, pentru că am acceptat să ni se fure istoria. Pentru că faptele de vitejie ale străbunilor s-au estompat ca ecouri mute în urechile și sufletele noastre.
Popor român, eu cred în tine! Popor român, dacă nu își cunoști istoria, bună sau rea, ești ca un copil fără părinți, așa cum spunea marele Nicolae Iorga- asasinat de naționaliști și patrioți, ironică -evident- această afirmație.
Române, dacă nu îți cunoști trecutul, ești ca o frunză care nu știe că face parte dintr-un copac! Să nu ne plecăm fruntea în fața vremelnicilor conducători ai lumii, să ne croim destinul fără să se spargă în urechile noastre ordinele străinilor, propaganda otrăvită de interese care nu ne fac bine!
România de mânie are nevoie de oameni care să gândească azi pentru viitorul milioanelor de săraci, nu pentru al zecilor de mii de îmbuibați, categorie din care fac parte ei și ai lor.
Noi suntem vânduți pe generații întregi, azi avem de plătit 7.500 de euro pentru datoriile făcute de guvernele care ne-au condus după revoluția furată. Beizadelele lor cheltuie banii aceștia la un festival de muzică, sau în câteva nopți prin cluburile de fițe. Stimați conducători, aveți habar ca sunt români care nu îi permit să cumpere trei cireșe? Milioane nici măcar pâine!!! Credeți că se satură doar cu circul politic pe care îl faceți pe internet ori pe la televizor? Este inadmisibil ca astăzi, când viitorul țării este în joc să nu avem un guvern care să rezolve problemele urgente. Sute de mii de oameni se strâng pe străzi la protestele sărăciei.
După dascălii umiliți a venit rândul angajaților din Sănătate. România are probleme serioase, iar Ciolacu nu se hotărăște dacă să preia fotoliul de la Victoria! Serios? Atunci să lase pe altcineva dacă nu se crede capabil să ducă țara pe un drum bun! România nu este o tablă de joc în care politicienii să își dea șah pe chestiuni minore, cu gândul la alegerile de peste un an. În ritmul acesta, ne apropiem cu pași repezi de anticipate. Poate că aceasta este și miza blocajului de la vârful puterii, doar timpul ne va dovedi planul ascuns al celor care vor să își întindă tentaculele peste țară. Cinismul vostru este maxim, în timp ce profesorii au declanșat greva generală, în Parlament au trecut legile Educației. Fără prea multă dezbatere și cu multe lacune.
Sunt alături de dascăli, îi susțin până la capăt. Însă mă doare că aleșii patriei nu pricep gravitatea situației în care ne aflăm acum. Dragii mei, eu vă invit, și fac apel la dumneavoastră azi, mami mult ca oricând, să ne așezăm la masa dialogului, să rămânem uniți în cuget și simțiri. Doar împreuna facem România suverană!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
Sursa: Realitatea de Bucuresti