Sărbătoare importantă astăzi, miercuri, 20 aprilie.
În sfânta şi marea zi de Miercuri se citeşte Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preţ. Tot acum Iuda vânzătorul s-a înţeles cu iudeii să-l vândă pe Mântuitorul lumii pe treizeci de arginţi (Matei 26, 6-16). Miercuri seară la denie se citeşte Evanghelia pregătirii Cinei de Taină (Luca 22, 1-39).
Sfântul Teotim, episcop al Tomisului, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 aprilie.
Episcopul Teotim, de neam daco-roman, din Dacia-Pontică, este considerat cel dintâi dascăl şi părinte duhovnicesc al sfinţilor Ioan Cassian şi Gherman, cu care a fost contemporan. Împreună au vieţuit în aceeaşi mănăstire din „hotarele Cassienilor şi ale peşterilor”, vatră monahală de sfinţenie, de trăire şi de profundă teologie din eparhia Tomisului.
Sfântul Teotim, supranumit de istoricii paleocreştini „Scitul” şi „Filosoful”, a urcat pe scaunul eparhiei Tomisului în jurul anilor 385-390.
Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de fericitul Ieronim, în lucrarea sa „De viris illustribus” – „Despre bărbaţi iluştri”, despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu şi de oameni, teolog învăţat şi scriitor talentat şi neobosit.
Fericitul Ieronim spune că „a scris scurte tratate (cărţi) sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinţe”, ceea ce arată vasta sa cultură în retorică şi filosofia antică, greacă şi latină. Fragmente din scrierile sale, păstrate în lucrarea Sfântului Ioan Damaschin, „Paralele sfinte”, arată că „a scris omilii la unele texte Evanghelice”. Istoricul Sozomen scrie despre el că era „scit” de neam, că „traiul îi era modest” şi că era un taumaturg (vindecător de boli).
Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim este considerat „creatorul Filocaliei româneşti”, vorbind frumos despre liniştea minţii şi a inimii.
Sub păstoria Sfântului Teotim mănăstirile şi sihăstriile din Dobrogea, renumite prin asceză şi isihie (linişte), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii „călugări sciţi”.
Sfântul Teotim „Scitul” era binecunoscut împăratului Arcadie (împărat al Imperiului Roman de Răsărit între anii 395-408) şi mai ales Sfântului Ioan Gură de Aur. În anul 399, marele părinte al Bisericii şi patriarh al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur, i-a trimis episcopului Teotim călugări misionari „pentru nomazii sciţi de la Istru”.
A trecut în veşnicie la sfârşitul primului deceniu al secolului al V-lea. A fost trecut în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă pentru viaţa sa curată, pentru opera sa misionară şi pentru credinţa sa dreaptă în mărturisirea Lui Hristos.