Asasinatului lui Ioan Crișan, afaceristul de la Arad, și moartea stranie a renumitului jurnalist Dumitru Tinu, în 2003, au câteva puncte de legătură importante. Cele două cazuri se aseamănă prin legături politice, bani mulți și un mobil al crimei atât de puternic încât să fie necesară eliminarea persoanei.
Simona Ionescu, redactor șef Eveneimentul Zilei, consideră că nici în cazul Tinu și nici în dosarul Ioan Crișan nu de va afla adevărul, la fel ca în alte multe cazuri celebre, precum Țigareta și Caracal.
„M-am ocupat acum 18 ani de acest caz, iar acum, apărând cazul Arad, mi-a fost imposibil să nu găsesc niște pucte comune. Nu neapărat că a fost ucis în mașină. Am întrezărit finalitatea în care eu nu cred că se va afla adevărul. Așa cum nu s-a mai auzit nimic nici în cazul Tinu. La fel ca alte cazuri celebre, precum Tigareta 2 sau Caracal. Nu avem convingerea că au fost lăurite cazurile, chiar dacă au fost niște oameni condamnați. În primă fază s-a explicat că a căzut prin geamul din partea dreaptă, într-un șanț de cel mult 50 de centimetri. Nu s-a izbit de nimic din acea zonă. În afară de cîțiva colegi de la Adevărul, nimeni nu mai știa de idila cu Iucinu. Așa am aflat noi de existența lor. Poliția nu dădea foarte multe informații. S-a mers pe mărturia celui care a trecut prin zonă și a declarat că a văzut accidentul. La a doua autopsie s-au găsit alte urme. La vremea aceea ziarele tipărite erau foarte puternice. Anul 2003 a însemnat prăbușirea presei. La fel ca în cazul Tinu s-a întâmplat și la Ioan Crișan, unde fiica sa i-a înmânat un set de documente, care sunt de negăsit, ea nu a mai făcut niciun fel de declarație. De la procurorii de caz am aflat de Emilia Iucinu. Vicențiu Iorgulescu a declarat că l-a recunoscut pe Dumitru Tinu. Nouă presei ni s-a servit povestea telenovelei relației dintre Tinu și Iucinu, ca și în cazul de la Arad, unde vedetă este amanta, afacerile, cercul politic în care se învârtea Crișan. Am aflat acum că Ioan Crișan are un frate în Austria, iar fata sa și-a anunțat candidatura la primăria Arad. Falcă a spus că a vorbit doar de două ori cu fata lui Crișan. De-a lungul anchetei jurnalistice obținem informații, conștienți că unele ne sunt servite, fiind mai rezervați, dar finalitatea nu ne-a mulțumit. La Arad sunt adunate imaginii de pe toate arterele orașului, deci vizionarea o să dureze o veșnicie”, a declarat Simona Ionescu.
Jurnalistul Marius Ghilezan susține că multele inadvertențe din dosar, cum ar fi lipsa cheilor de la casă, a borsetei cu acte, a martorului care „știe tot”, ducă spre o așa-numită crimă perfectă.
„Am avut neșansa să coordonez edițiile ziarului în acele zile. Am avut vreo 10 oameni trimiși în diferite zone de acolo de pe DN1. Am dormit în redacție, pot spune că după 3 zile nu am avut nicio pistă, cu tot cu jurnaliștii de investigații pe care îi aveam la ziar. Am mers cu viteza de 30 km/h prin acea zonă ca să vad cum te puteai răsturna. Trebuie să deschizi ușa și să cazi, iar el avea centura prinsă. Șoferul nu cade, ci are instinctul să țină volanul. Și în cazul decesului lui Condrea, de la Hesipharma, a fost cineva care a trecut prin zonă și a fost singurul martor, un biciclist, alături de o doamnă care s-a oprit cu mașina să vadă ce s-a întâmplat. Fix ca în cazul Tinu, a fost un martor care a explicat totul. La Arad sunt detașați cei mai mulți anchetatori din București, în cazul Tinu acnheta s-a încheiat extrem de repede. Borseta nu era, înregistrările din hotel și benzinării nu sunt, cheile de la casă nu sunt. Deci, este CRIMA PERFECTĂ”, conchide Ghilezan.
Laurențiu Ciocăzanu spune că erau multe piste false, probe lipsă, iar cazul Tinu devenise un subiect pentru presa de investigații, unul cum nu mai avusese loc.
„Eram la frâiele Evenimentului Zilei atunci, pentru că cei doi șefi erau plecați. A fost unul dintre momentele rare când nu știam cum să montăm investigarea cazului. Aveam de rezolvat cazul, pe de altă parte erau legăturile personale. M-am dus cu o coroană de flori în redacția ziarului atunci. Era o senzație pe care nu am ami trăit-o până atunci. Ajunsese moartea lui Tinu să ne ofere subiecte de presă, pentru că era un caz cum nu mai fusese. Aici erau toate ingredientele pentru jurnalismul de investigații. Era o mare dezbatere atunci: „De ce nu s-au deschis airbagurile mașinii?”. Bogdan Chireac a declarat că acea mașină nu era prevăzută cu airbaguri. Eram obligați să fim mai atenți, pentru că dacă apărea ceva greșit în ziar, nu aveai cum să corectezi. Nimic nu era cert în acest caz Tinu. Aș compara cazul Tinu cu moartea lui Condrea de la Hexipharma. A fost un accident șoc, o înmormântare rapidă, dispariția martori, închiderea rapidă a cazului”, concluzionează Ciocăzanu.