Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 10 octombrie.
Aceşti sfinţi mucenici erau frate şi soră şi făceau parte dintr-o familie nobiliară, care avea domeniul în Nicomidia. Amândoi erau creştini.
În timpul persecuţiilor sângeroase declanşate de împăratul roman Diocleţian (284-305) împotriva celor care credeau în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, tânărul Evlampie s-a refugiat împreună cu alţi creştini în munţi şi prin ascunzători.
Trimis în cetate să cumpere pâine, Evlampie a fost surprins când citea un ordin al autorităţilor afişat deasupra porţilor cetăţii privitor la persecutarea creştinilor.
Sfântul Evlampie citea şi râdea, căci considera asta ca o mare nebunie a împăratului, care se înarma, gândea el, nu spre inamicii imperiului, ci spre cei nevinovaţi, încât singur aducea la pustiire împărăţia sa, omorând în chinuri nespuse mulţime de creştini.
Atunci a fost prins, dus la judecată şi chinuit pentru a se lepăda de credinţa în Hristos.
Auzind sora lui, Evlampia, cum că fratele ei pătimeşte chinuri pentru Hristos, a alergat acolo, şi, stând în mijlocul adunării, a mărturisit că şi ea este creştină.
Au fost amândoi torturaţi şi apoi au fost scoşi în afara cetăţii pentru a fi omorâţi. Sfântului Evlampie i s-a tăiat capul, iar sora sa, Sfânta Evlampia, înainte de a fi ucisă, şi-a dat sufletul său în mâinile Mântuitorului Hristos.