10 mai 1977 – Pana de electricitate care a paralizat România. Cum a gestionat Ceașescu unicul blackout național

„Pana de curent din 10 mai 1977 a dereglat funcționarea României, industriei și economiei românești mai rău decât cutremurul din 4 martie același an. La cutremur practic nu au fost decât deranjamente periferice, locale, însă în momentul când a apărut această avarie pe sistem, cauzată de serviciile auxiliare ale centralei (de la Rovinari – N.R.), sistemul energetic național s-a spart în patru și (...) chiar au murit pe rând toate cele patru bucăți în care s-a spart”, a explicat inginerul energetician Claudiu Viorel Săvulescu, specialist în cadrul Ministerului Energiei în anii ’70–’80, într-un interviu realizat la începutul anilor 2000.

Grupurile energetice și marii consumatori au căzut ca piesele de domino

Un recent document al Ministerului Energiei arată că întreruperea a durat 5 ore și a fost cauzată de lipsa unei comunicări clare cu dispecerii de la centru, de decuplarea celor trei grupuri de la Porțile de Fier și de cuplarea nesincronă de la Sibiu. După acest eveniment major, specialiștii au propus „un set de măsuri tehnice în domeniul automatizării și al creșterii gradului de protecție, practic o politică de modernizare a liniilor de transport de energie”.

Potrivit unui studiu realizat sub egida Academiei Române, defecțiunea s-a produs la ora 8:40, din cauza unui scurtcircuit în stația Tismana (jud. Gorj), urmat de o succesiune de evenimente care au provocat o cădere de consum de circa 6.000 MW; pentru comparație, cel mai recent vârf de consum, din ianuarie 2026, a fost de 9.200 de MW. Întreruperea din Gorj a dus la deconectarea automată a trei grupuri de la Hidrocentrala Porțile de Fier, precum și blocarea importului de energie de la partea iugoslavă. În acel moment, Sistemul Energetic Național și-a pierdut stabilitatea în întregime, iar reluarea treptată a alimentării consumatorilor s-a realizat după 2 ore.

Blackout-ul n-a blocat mașinăria de propagandă a lui Ceaușescu. Presa n-a scris un rând

Dincolo de efectele strict economice ale avariei, un risc major a fost cel al unor accidente industriale ce puteau avea urmări catastrofale.

Sunt consumatori de gradul zero, care dacă rămâneau fără curent, de exemplu combinatul de la Brazi, era nenorocire. Pe vremea aceea, (…) dacă dispăreau compresoarele care răceau reactoarele chimice ale combinatului, putea să sară în aer cu efectul unei bombe nucleare", a relatat inginerul Săvulescu, în culegerea de interviuri "Continua schimbarea în rău”.

Pierderile, potrivit unor surse, au fost de circa 35 de miliarde de lei, de 7 ori mai mari decât valoarea pagubelor provocate de cutremurul devastator din 4 martie, în timp ce studiul Academiei Române indică o pagubă de circa 10 miliarde de dolari.

Din punct de vedere al propagandei, pana de curent a căzut cum nu se poate mai rău, între sărbătorirea Partidului Comunist (9 mai) și centenarul Independenței, chiar pe 10 mai 1977. Presa vremii n-a relatat niciun rând despre acest eveniment. În publicațiile de specialitate, subiectul a fost abordat cu seriozitate, chiar și în perioada comunistă, dar în special după căderea acestuia.

Partea bună este că după acest accident energetic extrem de grav a fost complet regândit sistemul, în sensul creșterii siguranței la șocuri. „(…) Automatica actuală de sistem se bazează, în special, pe dispozitivele de descărcare automată a sarcinii, pe insularizări ale unor zone echilibrate electroenergetic și, în unele cazuri limită, pe automenținerea centralelor electrice cu serviciile proprii, până la recuplarea lor la rețele”, scria revista Energetica.

Eforturile energeticienilor, sabotate de planurile halucinante ale lui Ceaușescu

Partea proastă este că, în ciuda progreselor semnificative în direcția regândirii și modernizării sistemului energetic național, politica energetică dictată de Nicolae Ceaușescu a accentuat dezechilibrele din infrastructură. Cea mai nefastă decizie a fost luată în 1981, când România s-a desprins de sistemul interconectat al țărilor CAER, din dorința de a demonstra independență energetică. Manevra a provocat o instabilitate pronunțată a frecvenței curentului, care a coborât spre 46–47 Hz, afectând procese tehnologice și ducând la uzura prematură a unor instalații.

Importurile de energie electrică au crescut, ceea ce a determinat adoptarea unor măsuri tot mai drastice de reducere a consumului casnic, inclusiv limitarea iluminatului public. Încă din vara anului 1977 a fost lansată o campanie intensă de raționalizare a consumului de energie electrică. În anii următori, spectrul restricțiilor s-a extins: de la raționalizarea carburanților în 1979, la reintroducerea cartelelor pentru alimente de bază și limitarea consumului de energie electrică în anii ’80.

Ceaușescu a transformat România într-o țară a restricțiilor din cauza propriilor erori

Crizele economice succesive care au lovit omenirea în anii ’70 au generat măsuri de raționalizare în numeroase țări. De exemplu, decizia României de a introduce raționalizarea carburanților în 1979 a fost inspirată de măsuri similare aplicate în Statele Unite și în Ungaria, aflată tot sub un regim comunist.

Ceea ce a făcut ca aceste restricții să se înăsprească în România a fost politica agresivă de industrializare promovată de Nicolae Ceaușescu — un plan centralizat nu doar prea ambițios, ci și total neadaptat noilor realități economice globale.

O analiză a CIA remarca seria de erori grave care au contribuit la prăbușirea economiei românești, inclusiv supraîndatorarea, investițiile ineficiente și ignorarea semnalelor de criză internațională.

Dilema economică actuală a României își are originile în reacția lui Ceaușescu la reeșalonările datoriei din 1982–83. Umilit de faptul că a trebuit să accepte condițiile impuse de creditorii occidentali în schimbul acordării de facilități de plată, Ceaușescu a optat pentru rambursarea rapidă a datoriei, pentru a elimina orice interferență externă în prerogativele sale de politică economică. Însă, pe măsură ce eforturile de a crește veniturile din exporturi au eșuat, regimul a recurs la reduceri tot mai drastice ale importurilor și ale nivelului de trai al populației, pentru a genera surplusurile comerciale necesare și pentru a proteja programul de industrializare al țării prin niveluri ridicate ale investițiilor. Prioritățile de ajustare ale lui Ceaușescu au diferit radical de cele ale altor state est‑europene, care, de teamă față de nemulțumirea populară, au acordat o importanță mai mare protejării nivelului de trai și mai puțină investițiilor și surplusurilor comerciale.

Cronologie selectivă de deciziilor de restricționare/raționalizare a consumului de buni și utilități

• 1979 – Începerea raționalizării carburanților, prin Decretul nr. 277/1979 privind unele măsuri pentru rationalizarea consumului de carburanţi şi gospodărirea economicoasa a parcului de autovehicule;

• 1981 – Raționalizarea alimentelor — cartele pentru zahăr, ulei, făină și alte produse de bază; măsura a fost introdusă prin decizii interne ale Consiliului de Miniștri, fără decret publicate;

• 1982 – Reducerea consumului de energie electrică și termică — Decretul nr. 240/1982 impune reducerea consumului de energie electrică, termică, gaze naturale și combustibili;

• 1987/1988 – Plafoane stricte pentru consumul casnic — Decretul 272/1987