A murit cel mai vârstnic om din România care avea boala oaselor de sticlă. Lecția fabuloasă de viață oferită de băcăuanul Sorin Focuță

“Transport medical specializat a unui pacient cu boala oaselor de sticlă de la domiciliu”. Așa suna unul dintre mesajele pe care le dau zilnic pompierii băcăuani, care anunță o serie de intervenții, unele adevărate lupte contracronometru pentru salvarea vieților oamenilor. Un mesaj care s-a remarcat, însă, prin multitudinea de mesaje, și care le-a înghețat inima celor care știau persoana cu boala oaselor de sticlă. Era vorba despre Sorin Focuță, bărbatul a cărui viață a fost o luptă continuă pentru supraviețuire, dar și pentru a demonstra că, dincolo de boală, cineva poate fi OM. Misiunea salvatorilor a fost cu succes, bărbatul a fost dus în siguranță la spital. Din păcate, o zi mai târziu inima lui a încetat să mai bată. O inimă mare într-un trup firav, care în cele din urmă nu a mai rezistat.

Povestea lui Sorin Focuță a început în urmă cu 46 de ani, în Bacău. A venit pe lume ca orice alt copil, a crescut și s-a dezvoltat normal pentru vârsta lui. A făcut primii pași când avea un an. După doar două luni însă a suferit o fractură la picior. A fost prima și ultima oară când a putut merge. Medicii i-au pus un diagnostic crunt: boala Lobstein, o boală genetică denumită popular și “boala oaselor de sticlă”, caracterizată printr-o fragilitate extremă a oaselor. Din cauza unei mutații genetice, organismul e lipsit de colagen,  ceea ce face ca oasele să se frângă extrem de repede, să se spargă asemeni celui mai fin cristal.  Speranța de viață în cazul celor care se nasc cu această boală este redusă. Doi frați de-ai săi s-au născut cu aceeași boală, dar s-au stins repede. Medicii nu credeau că Sorin, care de la 16 ani a fost imobilizat la pat pentru totdeauna, va atinge vârsta majoratului. Îngrijit cu dragoste de familie și înconjurat de prieteni, el a reușit însă nu doar să depășească vârsta de 18 ani, ci să uimească până și lumea medicală, ajungând la o vârstă înaintată pentru condiția lui.

Cine a fost Sorin Focuță

Cu un organism extrem de fragil, Sorin nu s-a putut juca la fel ca alți copii. Nu a putut face lucruri normale pentru oamenii obișnuiți, cum ar fi să meargă la școală. Dar iubirea cu care a fost înconjurat i-a croit un caracter desăvârșit. Ambițios, el a învățat singur. A fost un autodidact care a descoperit că cel mai important este să-ți iubești aproapele și să-i mulțumești Domnului pentru ceea ce ai, mult sau puțin. Felul său de a fi a făcut să fie înconjurat mereu de oameni buni. În ultimii ani ai vieții, în ciuda handicapului major, a reușit să învețe să lucreze pe laptop, și-a desăvârșit cunoștințele de informatică, a învățat limba engleză și și-a pus cunoștințele în slujba oamenilor. Ajunsese să fie solicitat să corecteze diferite articole și făcea asta benevol, fără să accepte o răsplată financiară. Tehnologia i-a adus un dar și mai prețios: al prieteniei unui număr mare de oameni, care îl vizitau cu regularitate. Iar fiecare vizită îl făcea fericit. Se bucura că poate mirosi o floare, că poate sta de vorbă cu oamenii, că trăiește. Pentru el viața era un miracol, iar pentru asta era recunoscător. Chiar cu o zi înainte să plece la Cer, Sorin Focuță a postat un mesaj pe Facebook, în care își arăta recunoștința față de faptul că Dumnezeu i-a dat șansa să mai vadă încă o dată lumina Soarelui.

Din păcate, până la urmă inima mare care bătea în trupul firav și chinuit de boală a încetat să mai bată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.