O tânără din Bacău a trecut, zilele trecute, printr-o experiență care a marcat-o foarte mult. În timp ce se afla în mașină, a găsit un pui de căprioară care fusese lovit de o camionetă cu lemne, pe ruta Moinești – Bacău. Șoferul care lovise animalul își continuase drumul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și lăsase căpriorul să agonizeze pe marginea drumului.
Băcăuanca, alături de care se mai aflau alte trei persoane, a oprit mașina, cu gândul să salveze animalul rănit. De aici a început o luptă contra-cronometru cu legile, cu neputința și cu timpul, care nu părea să fie deloc în favoarea animalului rănit.
Tânăra a povestit totul pe Facebook, pentru a le mulțumi celor ce s-au implicat, dar și pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la legile și procedurile care pot omorî la propriu o ființă încă vie. După o întreagă aventură, mulți nervi și multe frustrări acumulate de cei implicați, căpriorul a ajuns pe mâini buni, la Centrul pentru Recuperarea Faunei Sălbatice din Petrești, Vrancea, al ACDB Focșani.
“Așadar, am coborât din mașină, împreună cu Laurentiu Boca , Gheorghe Saftiuc și Andrei Tosca, să vedem starea animăluțului și întrucât acesta agoniza jumătate pe șosea, jumătate pe marginea drumului, am sunat conform procedurilor,la instituțiile abilitate.
Printre ele, la 112, unde timp de o oră, am fost redirecționați de la Scorțeni, la Moinești, la Mărgineni, la Municipală, cu promisiuni ferme că vor ajunge curând. Ni s-a oferit numele agentului care urma să vină, ca să aflu ulterior că acesta nici măcar nu era de serviciu.
Epuizată fiind,după mai bine de o oră de așteptare în van, am început să îmi sun cunoscuții, ca doar apoi să se miște realmente lucrurile.
Mi-am mai certificat încă o dată,că există un mare deficit de angajați M.A.I, insuficiente mașini puse la dispoziție și multe lipsuri care fac imposibilă desfășurarea acestei profesii în condiții optime și eficiente.Oamenii ăștia sunt în simbioză cu moartea la fiecare apel. Sistemul este în putrefacție din rădăcini. Nu de la angajat. Însă, e drept, unii angajați întrețin putoarea putrefacției.
Astfel, vina lipsei de promptitudine nu este a agenților, am aflat ce provocări au avut în urma unor alte apeluri, în seara cu pricina, cei ce ar fi trebuit inițial să vină.
Mi-au sugerat unii șoferi trecători, să las căpriorul acolo sau să îl iau acasă și sa îl duc la un veterinar.
CUM SĂ FAC ASTA omenește și legal vorbind?
1. Căpriorul manifesta semne de recuperare și intenționa să se deplaseze, cine își putea asuma că acesta va cauza in dorința de a traversa către pădure, un accident rutier? De câte ori nu s-au pierdut vieți omenești și nu s-au întâmplat tragedii, când șoferul,evitând impactul cu un animal, a intrat pe contrasens?
2. Cum să las o ființă vie să agonizeze pe marginea drumului, fără sa depun toată diligența pentru a o salva?
3. Cum să iau animalul acasă ori să-l duc unui veterinar fără sa semnez un Proces Verbal? Cine își asumă consecințele legale? Șoferul fugar avea obligația de a asigura locul accidentului și de a înștiința unitatea de politie pe raza căreia s-a produs accidentul. Să plec cu animalul sălbatic la subraț, însemnă să-mi asum riscul unui act de braconaj și eventual să mai plătesc și câteva mii de euro, cât este evaluat un astfel de exemplar. Conform procedurilor, la fața locului trebuia să se deplaseze medicul veterinar de circumscripție.Nu să-l car eu în poale.
Este o bătălie groaznică între rațiune și suflet în acele momente. Vrei să urmezi pașii reglementați, dar știi totodată că fiecare minut care se scurge, se scurge și cu viață.Mă gândeam cu amărăciune în acele momente în care îmi venea să fug în cârcă cu animalul, că am un copil de 3 ani, de aceeași vârstă cu acel căprior și că ambii au nevoie de mine. Unul-să respect întocmai legea, iar celălalt, să n-o respect, ca să-i crească șansele de supraviețuire.
Concluzii:
-procedura legală este aproape imposibil de respectat, fără să îți sacrifici nenumărate ore din viață, timp în care animalul sălbatic poate deveni agresiv, poate muri, poate provoca alte accidente rutiere. Drept dovadă că a doua zi a trebuit tranchilizat pentru a putea fi transferat de la veterinar către ACDB pentru a nu răni pe nimeni, instinctul de conservare este extrem de puternic la animalele sălbatice, și te poți trezi din salvator, victimă!
-ne-am supus și unor riscuri serioase în urma unui conflict cu doi cetățeni bine alcoolizați, care au venit să ia căpriorul. Efectiv a fost un moment în care trageam de căprior, noi de o parte, ei de cealaltă, dorind să-l ia și cel mai probabil, să îl jertfească ca pe vânat. Când ne-am opus, au devenit agresivi verbal și ne-am temut pentru consecințe. Doar înștiințarea că va sosi curând Poliția i-a convins să părăsească zona!
-am plecat de la locul accidentului cu mașina Poliției, după o oră jumătate, în urma întocmirii unui Proces Verbal de constatare, cu căpriorul în brațe pe bancheta din spate, învelit într-o pătură, alături de doi agenți de poliție care au venit de acasă, să servească o patrie care-i neglijează, umilindu-i din toate punctele de vedere (financiar, mijloace rudimentare de protecție și deplasare,lipsă materii prime pentru exercitarea funcției și atribuțiilor ce derivă din ea ,etc).
Pe drum, căpriorul a intrat într-un soi de convulsii, despre care ulterior am aflat că au fost cauzate de sângele închegat care obtura căile respiratorii. Atunci am simțit din nou o durere efectiv carnală în coșul pieptului.
Numai Divinitatea ne-a ajutat ca animalul să stea liniștit și să nu ne rănească cu coarnele sau cu copitele până am ajuns la veterinar, unde acesta a fost evaluat, perfuzat și îngrijit cum se cuvine!
-Direcția Sanitar Veterinară nu a știut să asigure nici măcar minimul de informație cu privire la măsurile care trebuie luate într-o astfel de situație. Ocolul Silvic nu a răspuns solicitărilor. Această întâmplare nu privește interesul meu personal de a salva o ființă, vorbim de un animal sălbatic și de o situație cu multiple implicații de siguranță publică și potențiale implicații legale.
Am primit 0 suport și NULĂ îndrumare de la instituțiile statului! NIMIC.
Păi băi, indolenților păpători de bani publici și aprigi dătători din umeri, cum să cultivați voi poporului spiritul civic și să-i impuneți respectarea legii, dacă îndrituiți și însărcinați cu rezolvarea acestor situații, nu mișcați un dejt, iar pe ăl’ mai mic când îl mișcați, o faceți slow-motion?
Și totuși, există speranță. Și totuși, exista eroi:
Angajații M.A.I:
Răzvan Păduraru- Măgura
Dascalu Florin Florin- Măgura
Razvan Radeanu -Luizi Călugăra
Liviu Vs -Cel care mi-a oferit primul îndrumare pentru pașii ce trebuie urmați
Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice- care mi-au răspuns la telefon în creierii nopții și m-au ajutat să fac lucrurile corect pentru sănătatea căpriorului și legal pentru propria mea protecție.
Elena Berbece -Medicul veterinar care cu mult devotament și profesionalism, l-a îngrijit și supravegheat o noapte și o zi. Nu întâmplător a fost ȘEF DE PROMOȚIE acest medic!
Cosmin Stângă-președinte ACDB și Radu Gelu-responsabil de reabilitare -care au venit a doua zi de la Focșani și au preluat căpriorul
George Vlad- medic veterinar ACDB care supraveghează în prezent căpriorul.
Lucian Daniel Stanciu Viziteu -pentru apelul prompt, prin care mi-a adus în cale cel mai dăruit medic veterinar ce mi-a fost dat să-l întâlnesc (Elena Berbece)
-Colegilor mei, Tosca Andrei , Saftiuc Gheorghe și Boca Laurențiu, care nu m-au abandonat in acest timp, renunțând la planurile personale, pentru a putea izola căpriorul, pentru a lumina zona, a-l imobiliza și a îi ține în permanență ochii acoperiți.
Mi-ar fi fost imposibil să fac orice demers fără ei și fără susținerea lor emoțională și practică, pentru că da, am fost atât de bulversată de emotie, frustrare și revoltă, încât nu mai eram nici coerentă.
Fac un apel celor dispuși să ajute Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice, cu o donație, chiar și una infimă, pe site-ul lor, la ramura IMPLICĂ-TE.
Consider membrii ACDB ca fiind de acum încolo, bunii mei prieteni. Voi încerca să îi ajut pe termen lung, pentru că am conștientizat în urma acestei povești, câte lacune are legislația în România, cât nu suntem de uniformizați cu prevederile Uniunii Europene, cât de anevoioasă este aplicarea prevederilor existente și cât de mult ajutor au nevoie specialiștii, cercetătorii, oamenii de știință și voluntarii, pentru a-și putea împlini obiectivele.
Din lipsă de sprijin legal și financiar, ACDB a trebuit să închidă deja unul din cele două Centre de Reabilitare a Faunei Sălbatice.
Sper ca oamenii către care îi voi îndruma, să nu rămână indiferenți solicitărilor mele!”, a scris băcăuanca pe Facebook.
